Walk It Off

Traseu

Pornire/sosire : parcare OMV OMV Căciulata, Vâlcea.

Urcare Creasta Balaurului :

• OMV Căciulata : 10:45
• Punct belvedere la marginea spre valea Oltului : 12:00
• Capăt vestic creasta basarabului : 15:00

Coborâre Valea Poștei:

• Capăt vestic creasta basarabului : 15:00
• OMV Căciulata : 17:30

Detalii traseu

Traseu de o zi – 16 ianuarie 2022

Durată totală ritm lent: aprox. 8 ore

Elevație : aprox. 400 m

Distanță : aprox. 8 km

Harta turei realizate: AICI

Transport :
Punctul de plecare este OMV Căciulata

Dificultate :
Traseul este unul nemarcat cu dificultăți mari de orientare. Noi am găsit urme de vopsea ceea ce a fost super, atlfel ne-ar fi fost greu.
Există porțiuni expuse, care nu te vor face sa te simți confortabil dacă ai frică de înălțime. Sunt câteva porțiuni de cățărare minimă dar dacă n-ai experiență recomand evitarea.
Traseele nemarcate nu sunt recomandate pentru începatori.

Întoarcerea pe Valea Poștei e destul de sălbatică iar noi n-am prea putut urmări o potecă.

Vremea :

Indicat este ca înainte de a decide un traseu sau de a pleca în tură să fie verificată vremea.

Prefer Meteoblue, are caracteristici pe zone și procente astfel că îți poti evalua riscul.

Stâne:

Pe acest traseu nu există stâne.

Izvoare:
Nu sunt surse de apă, din ce știu eu.

ECHIPAMENT MINIMUM NECESAR

– bocanci
– rucsac de tură
– haine de ploaie
– polar/windstopper
– mănuși, căciulă (depinzând de anotimp)
– cremă de protecție solară
– frontală și baterii de rezervă
– mâncare
– pungi sau saci pentru gunoi
– recipiente pentru apa (minimum 2 litri)
– bete trekking (optional)

Descriere

Traseul acesta este unul destul de necunoscut dar și foarte frumos din masivul Cozia, fiind de fapt, de partea cealaltă a Oltului față de Cozia.

Intrarea pe traseu se face coborând către Olt, la capătul viaductului din imaginea de mai jos.

După cum am menționat noi am găsit pete de vopsea din loc în loc, mai ales în prima parte după coborârea pe langă viaduct. Se traversează pe unde se poate pârâul din Valea Poștei și apoi se începe urcarea prin pădure spre capătul estic al crestei basarabului.

Urcarea este destul de susținută așa că în aproximativ o oră se ajunge la capătul estic al crestei basarabului. Atenție, pe la mijlocul acestei urcări se ajunge la un perete de stâncă, cu o bifurcație de poteci.

• spre dreapta se merge capătul estic al crestei basarabului și respectiv punctul de belvedere peste valea Oltului, urcare aproximativ 20 min;
• drept în sus, pe langă stâncă, se merge către capătul vestic (dacă se urcă spre punctul de belvedere anterior, oricum trebuie să te întorci aici pentru traseul de creastă propiu zis).

Noi am mers către punctul de belvedere. De aici se vede bine creasta ce urmează a fi parcursă dar și valea Oltului (n-am făcut o poză prea reușită așa că nu voi pune deloc). Pentru cei cu abilități de alpinism pare că se poate parcurge direct de aici creasta pe muchia foarte subțire si expusă pentru a nu mai coborî către bifurcația de la peretele de stâncă.

După întoarcerea la bifurcație se urcă, iar la un moment trebuie cățărat un pic. “Săritoarea” pe care a trebuit să urcăm nu prea avea prize sau erau mișcări destul de lungi, oricum trebuie avut grijă sau ocolit puțin. Recomand să vă uitați și analizați iar apoi decideți pe unde urcă fiecare în funcție de nivelul de confort al fiecăruia.

Odată ajunși pe creastă chiar dacă nu mai am găsit pete de vopsea, poteca e destul de clară deoarece de o parte și alta a crestei pereții de stâncă sunt destul de abrupți.

Creasta e destul de salbatică, noi am fost în ianuarie când totul era uscat, dar cred că vara vegetația acoperă destul de mult stânca.

Pe la ora 14:30 am ajuns la poarta basarabului.

Iar pe la ora 15:00 am ajuns la capătul vestic al crestei basarabului. Priveliștea e superbă, se pot vedea în planul îndepărtat munții Lotrului iar în apropiere Cozia nu prea umblată. Sper să ne întoarcem pentru niște trasee și din Brezoi, se văd cateva muchii faine.

Ei până aici toate au fost bune, dar coborârea și întoarecerea a fost cu ceva peripeții. În primul rând coborârea începe cu o săritoare ce are o șufă pusă de cineva. Coborârea e destul de neplăcută deoarece nu prea sunt prize de picior mari iar șufa, personal n-am folosi-o fiindcă mi se părea că o să-mi alunece din mâini. După ce am coborât mi s-a părut că ar fi fost mult mai ușor de coborât prin partea stângă cum privești în jos, puteți cerceta și decide apoi.

Odată trecuți de aceasta coborâre se va intra spre pădure dar trebuie mers ușor spre dreapta pentru a trece de pereții de stâncă și a putea ajunge la pârâul Poștei.

La un moment dat, cam la 20 min de la începerea coborârii, am coborât abrupt pe o vale îngustă, presupun că unde am încadrat în imaginea de mai jos. Valea era plină de frunze uscate asa că am coborât-o într-o baie de frunze, presupun că dacă e nămol sau fără frunze e destul de neplăcut de coborât. Puteți încerca ocolirea dar cred că se prelungește cu 30 min.

Ajunși la Valea Poștei se poate urma cursul până înapoi la șosea. Potecile par cumva mai sus de vale, adică nu se merge chiar pe vale, doar că nu prea sunt ușor de urmărit așa că în cele din urmă am renunțat și am mers direct pe vale. Astfel a apărut altă problemă, am avansat foarte greu prin munții de frunze și tot dădeam de apă iar în plus se cam întuneca.

Recomand alocarea unui timp suficient pentru porțiunea asta destul de salbatică, indiferent dacă se urmeaza direct valea sau se merge pe potecile de deasupra văii.

ȘLAGĂRUL